Da? Sunt plina de pacate? Inot permanent in noroi? Respir numai aer poluat si fum? In interiorul meu, totul clocoteste. O voce urla permanent. Vrea sa scape. Se zbate. Tipa asurzitor. Are vocea ragusita de atata fum. Totul e imbacsit. Ceata. Nori. Nu, apa nu e. Deloc. Fara lacrimi. Uscat, sterp. De fapt, nu e sterp. Dar nu e udat. In fiecare zi, in fiecare ora, minut, secunda, vulcanul se pregateste sa erupa. In fiecare clipa astept asta. Simt. Se pregateste. Astept cu infrigurare Clipa. "SI ce-o sa fie atunci?", ma intrebi. "Ceva mare", raspund. Ceva care o sa ma schimbe, o sa te schimbe, o sa ne schimbe. "In bine?", intrebi iar. "Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"