Atmosfera pariziana

Imping poarta veche, peste care au trecut prea multi ani si pe care au atins-o tot felul de maini- tinere, muncite, aspre, netede, gratioase. Ies. Aerul e statut, nemiscat. Ma simt ca intr-o pestera, unde nimic nu se schimba, nu evolueaza. Nu se aude nimic, nimeni nu e pe strada. Nu mai exista Timp. S-a oprit si a ramas asa. E o atmosfera de "dupa furtuna". A fost o vijelie imensa, pomii s-au zguduit de la radacini, florile au fost scoase din pamantul cald si primitor in care au crescut, asfaltul a fost crapat ca o coaja de ou, cerul s-a facut negru si norii s-au ciocnit provocand sunete asurzitoare, apoi a inceput potopul. Dupa ce totul s-a calmat, n-a mai axistat Timp. Nu, asta e imaginatia mea... E doar pranz si toata lumea sta la masa, pesemne... Incep "calatoria". Stiu unde vreau sa ajung. Incep sa merg lenes, imi tarasc picioarele cativa pasi. Nu pot sa merg asa, e prea monoton. Am nevoie de o "impingere". Imi pun castile in urechi si corpul, sufletul, mintea mi-e invadata de o melodie banala, dar totusi frumoasa. Sunetul infundat al clarinetului se impleteste cu sunetul spart al acordeonului. Nu, nu e muzica lautareasca, ba chiar, paradoxal, e muzica de film francez, care-ti aduce aminte de Ceva... Acum mersul mi-e mai cursiv, pasesc pe un ritm, ca si cum ceva m-ar impinge de la spate. Trec pe langa garduri pe care atarna, abandonate, flori de "mana Maicii Domnului". Au un miros placut, intepator si oarecum ametitor. Zambesc timid. Ma uit in spate, asteptand parca sa vad pe Cineva... Calc intr-un rahat intins, pesemne deja "uzat". S-a dus toata atmosfera. Injur printre dinti, tot timid. Nu mai zambesc. Trec pe langa un chiosc, un fel de alimentara mica de cartier, prost aprovizionata. Vanzatoarea e o tipa frumoasa, imbracata strident, cu un par vopsit, foarte brunet, cu ochii de un albastru nefiresc, iesit din peisaj. Trage lenesa si scarbita dintr-o tigara. Am mai trecut pe langa ea si in alte zile si tot timpul ma gandesc ca are un aer oarecum misterios... Continui sa merg. Ma uit in jos si-mi vad piciorul aproape gol, cu pielea foarte alba, cu o vena subtire si cu unghile rosii ca niste cirese. Pe bordura trotuarului stau doua femei imbracate in negru. Se tin de mana si se uita vis-a-vis, amintindu-si fiecare de o veche poveste de iubire. Sau poate sunt amandoua vaduve si se gandesc la barbatii pe care i-au iubit candva. Nu le e dor de ei, se gandesc doar. O femeie gravida, imbracata intr-o salopeta de un rosu aprins trece din directia opusa pe langa mine. Ma uit la fata ei, sa vad acea expresie caracterisitica femeilor ce asteapta un prunc, acea expresie mandra, curajoasa. Nu o are. Are o expresie de ingrijorare. Se incrunta. O suvita mi se desprinde din par si-mi cade usor pe obraz, gadilandu-ma. Mi se lipeste de buze. O iau usor, apoi imi musc usor buzele. Mi-amintesc de sarutul ala... El imi explica ceva concentrandu-se, ca sa ma faca sa inteleg. Nu se uita la mine, poate daca s-ar fi uitat, si-ar fi distras atentia. Eu ma uitam fix la el, neclipind. Nu auzeam nimic din ce zicea, ii vedeam doar buzele uscate miscandu-se. N-am asteptat sa termine, m-am aplecat brusc spre el, i-am cuprins fata cu un inceput de barba intre palmele mele firave si i-am smuls Sarutul. Am inchis ochii si m-am abandonat. N-a fost un sarut lung, a fost mai degaraba unul furat, dar mult prea intens. Inima mi s-a oprit pentru cateva secunde. El respira precipitat. M-am indepartat, el a ramas complet uimit, cu ochii clintiti la mine, asteptand o explicatie. Eu ma uitam normal la el, zambind in coltul buzelor, de parca ce s-a intamplat era absolut firesc... A fost cel mai frumos sarut.... inchipuit.Nu s-a intamplat. Sarutul asta e doar in mintea mea. Asa s-ar fi intamplat daca eu as fi avut curaj. Dar n-am avut si am lasat toate momentele sa treaca pe langa mine. Un barbat cu o burta plina de bere trece pe langa mine. Are cea mai crunta expresie posibila si are un tricou roz, ca de papusa Barbie. In fata mea, pe jos, e un alt rahat, de data asta neatins, virgin dar acum il ocolesc. E un pas spre viitor. Vantul adie usor si un miros de tei ma face sa zambesc iar, usor, timid. Muzica s-a terminat, am iesit din atmosfera.