transpiratie, stalactite si zambet

Caldura inabusitoare. Imi tarasc picioarele dupa mine, moi si grele ca niste prosoape proaspat spalate si imbibate de apa. Femei peste tot. Femei vulgare. Femei care scuipa coji de seminte in fata blocului cu o expresie de superioritate fata de restul, care nu muncesc, "ca fraierii". Femei cu fustite care dau bani multi pe haine din cat mai putin material si care sa aibe o eticheta cu un nume cunoscut, sau macar apropiat de cel original. Femei cu gentute pe brate, semi-epilate, care poarta discutii filozofice despre farduri, vopsele de par si operatii estetice, in cel mai bun caz. Femei trecute de o varsta, care nu mai stiu sa se bucure de frumusetea lor, ascunsa undeva in spatele straturilor de sarmalute depuse pe burtica, fundulet, coapse, maini, gambe, etc. Urc intr-un mijloc de transport. Toate geamurile sunt deschise, care parca absorb si putinul aer dinauntru. Langa mine e un domn "bine", imbracat intr-un fel de costum, care miroase ametitor a...de toate. Se scobeste cu o vointa demna de admirat in nas, vrand sa scoata de acolo ceva consistent. O doamna care abia s-a urcat scapa o sacosa din cele 3294032 de sacose Carrefour, din care ii cade o legatura de ceapa si un mar. Injura printre dinti.Vis-a-vis de mine sta un tip foarte aratos, inalt, cu ochii gri, cu parul de culoarea graului ars de soare. Foarte dragut. Poarta o conversatie aparent interesanta cu alt tip din fata lui. Rade zgomotos si-si dezveleste dintii care seamana acum cu niste floricele de porumb, strambe si putin galbene. Ma uit la niste fete de varsta mea si brusc ma simt batrana. Zambesc parca resemnata. Resemnata de ce? SI eu am aceeasi varsta, aceleasi idealuri, aceleasi vise, aceleasi sanse. SI eu astept lucrul Acela banal si aparent nesemnificativ, care-mi va schimba ceva din mine. Care-mi va da drumul la toate dorintele, pornirile arzatoare din mine, incatusate in lanturi acum. Ma simt ca o stalactita. Intepenita. Acolo tot timpul. Nu ma mai atinge nimic. Nimic nu ma mai lasa fara cuvinte, nimic nu-mi mai face ochii sa se umezeasca macar, nimic nu-mi mai smulge in hohot de ras. "A trecut vremea asta", imi zic. Deja? Realizez ca, cu o zi in urma, am stat tolanita in iarba. In jurul meu roiau o gramada de albine. Le simteam aripile gadilandu-mi bratele, bazaitul zgariindu-mi timpanele. Eu am fobie de albine. Am imbatranit si nici macar nu mi-e frica de moarte. Intotdeauna mi-am zis asta. Si totusi, nu cred ca as putea sa mor chiar acum. Nici n-am terminat de scris asta. O fetita mica se uita smechereste la mine. Imi smulge un zambet. O fixez cu privirea, vrand sa aflu de la ea Secretul. Vreau sa-mi reamintesc cum e sa te bucuri pt ca topai, pt ca o tii de mana pe mama, pt ca lingi o inghetata, pt ca vezi fetele posomarate ale altora, pt ca faci pipi pt prima oara dupa mult timp, pt ca vezi pe cineva drag. Sa zambesti pt ca ...poti. Nu mai astept nimic de la viata. Dorintele mi-au zburat, visele mi-au adormit. Nu te mai astept. Am obosit.