Dorinte

Lasa-ma sa fiu doar o umbra, doar o fantoma, doar un contur. N-o sa ma vezi niciodata, n-o sa ma auzi, n-o sa ma atingi. Sunt in spatele tau permanent, sunt langa tine, sunt in tine. Imi simti uneori mirosul, imi simti cateodata buricele degetelor plimbandu-se nestingherite pe bratul tau, simti aerul cald de la soaptele mele in ureche, simti suvita lunga de par care te gadila pe gat. Uneori te coplesesc cu prezenta mea. Te sufoc. Te electrocutez cu privirea. Ma cauti permanent, vrei sa ma vezi, sa ma atingi. Inchide ochii. Atata iti cer. Inchide ochii, goleste-ti mintea, nu mai gandi si asteapta-ma. Vreau sa te sug de energie? Nu stiu. Te vreau gol ca sa te pot umple. Vreau sa-ti patrund in fiecare por. Vreau sa fii eu. Vreau sa fiu tu. Vreau sa-ti amorteasca mainile. Sa nu-ti mai misti genunchii. Degetul aratator de la mana dreapta sa-ti ramana blocat sus, inspre cer. Sa ti se puna un nod in gat, sa nu mai poti inghiti. Sa ti se usuce buzele, sa ti se crape. Sa ti le musti. Genele sa ti se lipeasca intre ele, inchizandu-ti ochii negrii ca intr-o cusca. Sa-ti arda stomacul. Plamanii sa ramana fara aer, supti, stafiditi. Inima sa alerge, sa zboare, sa pluteasca. Preda-te. Lasa-te. Abandoneaza-te. Te umplu eu. Numai un minut. Numai o secunda, o clipa. Creierul iti va fi amortit. Va arde in flacari. Tu o sa arzi. Vei simti ca esti coplesit. Vei simti ca vei da pe dinafara de atata... substanta. Te vei trezi? Din pacate, da. Eu? Eu abia atunci pot muri.