Simplu: de ce?

De ce tanjesc atat de mult dupa tine, de ce te doresc cu atata ardoare, de ce am impresia ca sunt dependenta de tine, de ce ... cand tu esti, de fapt, parte din mine?

De ce azi lacrimile mele erau cremoase?

De ce am uneori impresia ca joc intr-o telenovela proasta si ma astept ca, din moment in moment, sa apara Jose Armando si sa-mi spuna ca, de fapt, mama nu e mama, ci tata?

De ce uneori calc, merg, alerg, si nu simt pe ce calc, merg, alerg?

De ce mi-e adeseori dor si nu stiu de ce mi-e dor?

De ce Timpul nu ma asculta niciodata? De ce ma trage dupa el fortat, de ce nu ma lasa sa ma asez turceste si sa ma odihnesc putin?

De ce propria-mi pisica, care miroase vesnic a zarzavat, ma priveste ca pe o creatura bizara si imi trage cate un bobarnac peste fata de cate ori are ocazia, poate-poate ma trezesc?

De ce de ziua Muncii nu muncim?

De ce ascult melodia asta, stiind ca si tu o asculti, chiar in momentul asta, si stai cuminte pe scaun, cu mainile impreunate la piept?

De ce am permanent nasul vinetiu, lasand impresia de alcolica, cand afara sunt 30 de grade?

De ce pun atatea intrebari, desi stiu ca or sa ramana vesnic fara raspuns?

Si, ca sa reformulez intrebarea (ultima) : De ce pun atatea intrebari, nevrand, de fapt, nici-un raspuns?

Nota: cand eram mai mica decat sunt acum, am invatat ca "nici-un" se scrie asa, cu cratima si refuz sa-mi schimb cele invatate si sa-mi contrazic invatatoarea!