Sigur, si mai sunt si momentele cand totul in jurul meu se petrece cu o viteza extrem de mica, cand un pas pe care altadata nici nu-l simteam pare acum o vesnicie, cand o atingere fugitiva si neinsemnata imi raneste acum pielea, pielea celuilalt intrand parca in pielea mea, ca cerneala intr-o sugativa, cand o privire timida ma hipnotizeaza, imi patrunde in cele mai ascunse ganduri, privindu-mi intreaga fiinta, nu numai ochii, cand un sunet scurt ma face sa surzesc, sa ma cutremur, cand un miros ma sufoca.
Cand se intampla asta, nu pot sa fac altceva decat sa-mi inchid ochii si sa plang.
Te asigur ca nu sunt prostii. Si tu le-ai trait de nenumarate ori, dar n-ai stiut sau n-ai vrut sa inchizi ochii si sa plangi.
In momentele astea nu trebuie decat sa fii ca un burete. Banal si patrunzator. Exact ca o sugativa. Doar sa stai sa sa astepti.
Trebuie sa fii transparent.
Un comentariu:
Sigur, mai sunt si momentele cand scrisul tau devine foarte rafinat si aerat. Pe langa elemente de observatie pasiva a detaliului, aduci nou o pofta grozava de a simti si trai. Scrii cu "ochii inchisi", ademenind simturile si invitandu-le la parada. Foarte frumos. Dar e doar inceputul.
Trimiteți un comentariu