Mi s-au mototolit florile. Pe bune! Ai observat vreodata ce aspect ciudat au macii? Nu inteleg de ce imi plac. Nu sunt deloc frumosi. Au petalele sifonate, ca o camasa rosie, veche, care zace in sifonierul unui barbat de peste 50 de ani, si care nu mai poarta camasa "pentru ca nu-i mai vine" (de fapt, a urat camasa respectiva toata viata, dar a trebuit s-o poarte, ca i-o daruise nevasta-sa). Si tulpinile! Sunt atat de subtiri, de strambe, de stafidite! Exact ca spinarea unei babute mici, schiloade, cu scolioza si cifoza. Da, bine, nu "babuta", ci "femeie in varsta", multumit? Tare ciudate flori. iti dau permanent impresia ca au fost scoase dintr-un sertar, unde au zacut mult timp, fiind scoase in graba si puse intr-o vaza, "sa dea bine".
Ma gandeam... oare de ce nu exista un parfum cu aroma de "Iarba-verde-proaspat-tunsa"? Sau de ce nu exista acadele cu gust de lacrimi? Sau crema de corp cu parfumul tau?
Lalelele ... alte ciudatenii. N-au nici un dumnezeu. N-au miros, sunt simple, nu sunt frumoase, sunt chiar seci. Au tulpina ca un bat, fasa sa aiba macar o frunza. Sau au? Oricum, sunt niste flori fara sare si piper. Nu ai cum sa le definesti. Poti sa spui despre ele doar ca sunt... lalele. Atat si nimic mai mult. Normal ca le ador.
Tu nu stii. Nici eu nu stiu. Dar, la un moment dat, poate chiar intr-o oribila zi de toamna, o sa ne revedem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu