Tu in momentul asta: desen facut in creion, cu linii curbe si intrerupte, trasate lin, usor, nehotarat. In jurul tau: schita facuta de un artist talentat, schizofrenic, intr-un moment de tulburatoare si revelatoare inspiratie, care a durat prea putin ca sa o si termine. Cerul? Alb imaculat. Iarba? Neagra. Totul e difuz. Ceata usoara, fantomatica, curge de colo pana colo. Umezeala intepatoare. Miros rece. Iti simt respiratia. E fierbinte, sacadata, sufocanta, agitata. Aud niste acorduri micsorate care sustin melodia lina de la mana dreapta, cantate la clavecin. Singurul element viu din schita asta? Ochii tai negri, prea bine conturati. Acolo e adevaratul peisaj. Acolo s-au ascuns culorile. Acolo e cald, acolo e iarba proaspata, acolo sunt si eu... Acolo e lumina dulce, mirosul arzator. Lasa-ma sa ma pierd in ei, doar putin. O secunda, un moment. Lasa-ma sa ma pierd ca intr-un labirint, alergand ca o bezmetica, cautand comoara din mijlocul lui. Lasa-ma sa ametesc in ei, sa ma scufund ca intr-o mare limpede, sa inot alaturi de pestisorii mici, viu colorati. Lasa-ma sa fiu atrasa ca intr-un vortex, ca intr-o tornada. Lasa-ma sa ma inec in ei.
Intreg universul concentrat in doi ochi negri, ca intr-un bol de cristal in care e infatisata iarna.
Lumina, obscuritate, intuneric.
Contraste.
Contradictii.
In doi ochi prea negri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu