Gusturi noi - acum.

         Da. Esti un actor care se joaca cu personajele sale permanent, schimbandu-le ca pe chiloti. Esti un scenarist care-si scrie lucrarile complicat, cu rasturnari de situatie, cu dramatism, poate chiar cu patetism. Esti un pictor care-si infatiseaza zilele viitoare in tablouri. Esti un scriitor care-si pune visele pe hartie. Esti un muzician care-si exploreaza dorintele prin intermediul notelor. Esti un director organizat. Totul este bine planificat. Totul este organizat. Stii ce vei face, stii cine vei fi, stii ce vei simti, ce vei spune. Te vei zbate pana la sfarsit (daca exista acest Sfarsit). Pana atunci nu-ti permiti sa iei nici o pauza, nu-ti permiti sa te opresti nici o clipa. Continui sa fugi, sa zbori, sa "orbecai".  N-ai timp de "acum".  "Acum-ul" te tine pe loc, te constrange, te limiteaza. Nu cunosti notiunea asta. Nu cunosti "acum-ul". Cunosti "secunda urmatoare", cunosti "maine", cunosti "viitorul". "Acum-ul" ti-e total necunoscut. Pana aici, foarte frumos.  Inghiti "acum-ul" ca o baba care inghite pastile fara sa stie ce sunt si la ce o ajuta. Asa, din instinct. Fara sa-i simti gustul. Intrebarea e: daca nu simti gustul "acum-ului", cum vei simti gustul "atunci-ului"?