sâmbătă, octombrie 16

Parca te si vad...

Singur. Gol. Pierdut in corp. Mergi frenetic de sus pana jos. Zilnic. Poate iti gasesti locul. Poate n-o sa te mai doara. Nu-ti vine sa crezi ca a uitat de tine. Dar cum poate? Cum? Doar tu, eu, noi, NOI suntem cei mai importanti. Poate nu tu. Dar eu da.
"-Nu stiu cum sa-ti zic, duduie draga, da' eu ma simt cam dezorientat. Adica nu ma simt, ci SUNT. Sunt dezorientat si ma simt pierdut. Da, asta vroiam sa zic. Pare-mi-se ca m-ai cam uitat. Ai uitat pactul. Ai uitat de ce esti si de ce sunt. Si de ce traim impreuna. Ca asta e: o convietuire. Da' trebuie sa avem grija unul de altul. Nu stiu daca intelegi, dar unul fara altul nu prea merge. Cam ai nevoie de mine, nu uita. Da, si eu am, ce-i drept. Ai promis ca faci ceva cu scobitoarea aia care ma tot gadila. Ai promis! Si eu nu uit. Sa stii ca e inca acolo. La inceput era haios, radeam, ma simteam bagat in seama. Acum e deja enervant. Stii ca se poate muri de gadilat? Zau. Am auzit de cineva care a fost gadilat pana n-a mai avut aer. Nu din cauza gadilatului n-a mai avut aer, ci din cauza rasului provocat de gadilat! E foarte nasol. Scoate-o domne', odata! Gata cu joaca! Bine, drept sa-ti zic, nici macar scobitoarea nu ma deranjeaza asa tare, m-am obisnuit cu ea, face deja parte din mine, cumva. Ce ma framanta, ce ma scoate din minti ("din minti", auzi!), e ca nu-mi mai gasesc locul. Pur si simplu. Alerg intr-o directie, apoi ma razgandesc, ma duc in cealalta. Apoi ma gandesc ca poate alergand, trec pe langa loc fara sa-l vad. Stii tu- "graba strica treaba". Asa ca o iau mai usor. NU mai alerg, merg. Merg si eu ca voi, oamenii. Cu mainile la spate, spatele drept, privirea tantosa. Daca as avea si sani, zau ca mi i-as pune pe tava. Dar de, n-am. Asa, si cum spuneam: merg agale, ma uit atent stanga-dreapta, analizez, incerc sa-mi amintesc. "Numai uitand tot ne putem aminti cu adevarat." In fine, nu gasesc! Ma duc zilnic, intelegi? Zilnic. O iau frumos, de la sprancene si ajung 'colo jos, la degetul mic cu unghia stramba. Si nimic... Poate maine, nu?"

Poate.

Niciun comentariu: