Statea cu patura aspra si veche trasa peste cap. Incerca sa respire, dar aerul ii facea nasul sa traspire. Simtea ca fata i se umfla si ochii ii ieseau din orbite. Isi ridica mana dreapta destul de incet, ca sa aiba timp sa constientizeze miscarea (i se parea ca e important sa faca asta) si-si atinse obrazul. Era mai fin si mai neted decat de obicei. "Mi s-a intins pielea. Chiar e posibil sa crape?" Mainile ii miroseau intepator a pipi. Respira isteric iar asta o ametea. Totusi, de ce ii miroseau mainile a pipi? Cainele pe care il mangaiase pe cap mirosea asa? Avea un deja-vu. Mai vazuse lumina aia rosie deasupra ochilor, dominand-o, mai respirase aer asudat si in alte dati, mainile ii mai mirosisera a pipi acid. Si se mai zice ca fiecare moment e unic. Ea traia in fiecare zi aceleasi momente. Vedea aceleasi drumuri, oamenii nu erau aceeasi, dar erau atat de la fel, aveau aceleasi priviri oarbe, resemnate, aerul era la fel de aglomerat oriunde mergea, iar in minte ii staruia aceeasi intrebare, rostita din ce in ce mai tare, pana avea sa nu mai auda nimic altceva. De pe obraz, isi cobori mana pe san. Culmea, parea mai mare decat de obicei. I-ar fi placut in momentul ala sa aiba o pisica, care sa o muste de nas. Doar in momentul ala. Mainile nu ii miroseau a pipi, ci a peste.
(...)
... You give me fever...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu