Halal inceput? Poate.

Imi place sa-mi afund nasul rece in blana ei. Stiu, nu e sanatos. "Ii inhalezi parul ala, care o sa ti se stranga intr-un smoc (unde?!) si o sa te imbolnavesti de la microbii aia (care?!)". Imi place cum ii miroase blana. Ii miroase a ceva alb, pur, neintinat. Se spune ca pisicile se cuibaresc numai in locurile unde exista energii negative. A mea mi se aseaza tot timpul pe cap. Eu cred ca greseste. De ce nu se aseaza pe suflet? De parca ar fi un loc anume unde sufletul sta. Poate e. Dar in cap? Cine stie? Poate e in urechi. Sau intr-un deget de la picior, ascuns sub unghie. Dar ce, crezi ca pisica e detector de suflete?

Daca tot sunt asa destepti, de ce nu inventeaza un antibiotic pentru raul asta sufletesc? Am vazut intr-un film o scena in care unul din personaje ii injecteaza unei tipe care luase o supradoza de cocaina un medicament direct in inima. Nu pot sa uit cum tinea seringa, ca pe un pumnal. Tipa si-a revenit imediat, a sarit ca arsa. A inviat brusc, fara prea mari dramatisme. Intelegi? Sa fie ca un antibiotic injectabil, care sa ajunga direct in sange, sa-i curete mizeriile, canalele. Da, exact ca Mr. Muscolo, detergentul ala lichid, sau ce e.

"Iubirea e un proces de autosugestie." Bun, dar daca e asa, ar trebui sa se poata si invers, nu? Adica sa-ti poti anihila iubirea. S-o sufoci. Asta in cazul in care nu-ti convine, sigur. Sa ai asa o putere psihica, incat sa-i dai in cap. Sa te programezi s-o sfarteci, s-o lovesti in moalele capului, s-o spinteci. Dar oare chiar moare? Asta vreau sa stiu eu.

Nu pot sa scriu la persoana a treia. Mi se pare foarte interesant, dar nu pot. Da, poate din cauza ca totul se rezuma la mine, intr-un sfarsit. Dar toti suntem asa, nu intelegi? Totul se rezuma, pana la urma, la propria-ti persoana. Nu stiu sa-ti explic acum de ce. Nu pot sa gasesc acum indeajuns de multe argumente care sa te convinga. Dar stii ca asa e. Si daca nu stii, o sa-ti dai seama.

Oare exista o bulimie a sufletului? Sa bagi in el tot felul de sentimente intense, grele, satioase si apoi sa te simti vinovat. Sau pur si simplu sa ti se faca greata. Si atunci singura modalitate sa le scoti este sa-ti bagi un deget pe gat. Cu toate astea, as prefera sa fiu bulimica decat anorexica. Da... interesanta chestie. Aberanta, dar interesanta.

Mi-era dor.