Zar sau sfera?

Nu. Nimic nu are o singura latura. Uite, gandeste-te la cuvinte. Poti sa le intorci pe toate fetele. Sunt ca niste zaruri, pe care le tot arunci pe o masa de lemn, ca cea de table. In cadrul unui joc, normal. Uiti destul de des ca e doar un joc... Sa revenim la cuvinte. Nu ma refer la semantica, sau la gramatica, totusi. Ma refer la altfel de sensuri. Nu ma refer la tehnica de a combina culorile si de a le pune pe panza, ci la unghiul din care privesti tabloul deja terminat. Se poate, depinzand de unghiul din care privesti, sa-ti apara niste umbre, niste lumini, sa iasa niste tuse in relief, sa ti se para ca panza e putin rupta, sau chiar ca in geamul care acopera panza pictata sa se reflecte altceva. Orice altceva. La asta ma refeream. Totusi, daca ne referim strict la oameni, e mai complicat. Ca sunt cu mai multe laturi o stim cu totii. As spune chiar cu infinite laturi. Numai ca ei nu prea sunt cubici, patratosi. Sunt... rotunzi. Stiu, din punct de vedere geometric (am invatat ca se prescurteaza "d.p.d.v") e aberant. Un cerc cu laturi... S-ar putea traduce printr-un fel de sfera. Desi unii oameni s-ar putea sa fie, totusi, doar niste cuburi. Da, patratosi. Cu unghiuri. Care se rostogolesc. Ca de, si ei trebuie sa dea coltul. Dar se rostogolesc greu, normal. Mai greu decat o sfera. Trecerile de la o latura la alta sunt mai fortate, mai bruste.

Medicamente? Nu prea am nici eu incredere in ele. Cred ca prefer injectiile "soc". Cu efect rapid, electrizant. Numai ca exista o problema: mie mi-e frica de ace...