- "Esti un "nesimporc", un NESIMTIT!"
- E, si tu acuma...
- Arunca mai repede ala ca-ti sparg capul!
- Stai, ma, putin!
- Si vezi cum arunci, poate ma nimeresti in mecla! Eu sunt gratioasa, eu sunt dansatoare, balerina, pianista...
Stateam si eu, ca omul si asteptam ceva, pierdeam timpul. M-am asezat undeva si am fost martora fragmentului asta de dialog dintre doi copilasi nevinovati de vreo 10 ani, care se jucau,aruncand cu o creatura incerta (de plus) de la unul la altul. Tin neaparat sa precizez ca personajul care zicea ca "sparge capete", are grija sa nu fie nimerita in "mecla", era o fetita cu un chip cat se poate de angelic, cu un par lung, blondut si rar, imbracata intr-o fusta mini de blugi, cu colanti negrii pe dedesubt. O gratioasa, o finuta, pana deschidea gura. Atunci se trasforma intr-o scorpie, intr-o fiara de temut. Baietelul, un "lasa-ma sa te las", un cumintel cu telefon mobil ataranat de gat si cu ochelari mai mari decat el pe nas, din spatele carora se vedeau 2 punctulete negre. Se topea de cate ori se uita la ea. In viziunea ei, un "fraier". Peste cativa ani, ea o sa fie atarnata de bratul unui macho cu muschi umflati la sala, fara creier (normal, ca nu se mai poarta) si care face cu ochiul altor domnisoare cand o tine in brate pe tipa asta "buna si blonda". El, un dork, un wierdo, un fraier, un tocilar, un "aragaz cu patru ochi, care stie biologie, citeste Cioran (cine-o fi si fraieru' ala?) si-l asculta pe "Mozzart", "ala care canta cu pianul si scrie bobite".
Fratilor, vreau sa fiu "cul"!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
geek is the new black
Trimiteți un comentariu