E asa placut sa nu gandesti... Stau in pat si citesc o carte usoara, de vacanta. In camera e caldura sufocanta, o atmosfera de necilntire, de zacut. As putea sa ma ridic si sa deschid geamul. O adiere ar intra timida si mi-ar racori degetele de la picioare, apoi ar urca catre genunchi. M-ar racori. Dupa un timp genunchii mi-ar ingheta. Nu ma ridic. Stau asa bine, mi-am gasit pozitia perfecta. Nu ma deranjeaza nimic, nimic nu e in neregula, totul e la locul lui. Ascult muzica franceza, cantata de o femeie cu o voce nesemnificativa, banala, placuta. Incet-incet intru in atmosfera cartii. Sunt Cecile, adolscenta care se simte bine in nesimtirea si-n ignoranta ei, care se vrea dura si plina de ura, desi lucrurile astea nu se gasesc deloc in ea. Sunt indragostita de un francez frumos, care-mi sopteste tot felul de cuvinte mediocre, de baiat care vrea sa atraga o pustoaica. Intotdeauna am urat cuvintele astea, care se vor mari, importante, dar care imi par atat de false... Acum imi plac. Imi place limba in care sunt spuse. Nici nu le inteleg. Ascult doar accentele acelea senzuale, "r"-ul acela accentuat si tipator, care te zgarie putin, timid, senzual. Accentele frantuzesti sunt ca o mica zgarietura sau muscatura pe gat, facuta dintr-un exces de afectiune, de voluptate. Sunt pe o plaja goala, nisipul fierbinte ma arde si ma zgarie pe spate. Marea e atat de calma si de nemiscata, e incremenita. N-am chef de gandit. Din cauza asta, simt un usor sentiment de vinovatie. Il trec repede cu vederea. Aud tot felul de soapte in urechea dreapta. O respiratie lenesa ma gadila sub ureche. Tot felul de cuvinte penibile, dar magulitoare... Un miros de cafea danseaza pe langa nasul meu, il ademeneste ca o ispita, ca o femeie senzuala, nu prea tanara, cu multa experienta, care se joaca cu mintea unui pustan, fara sa fie vulgara. O mana puternica imi aluneca pe gat, de-a lungul venelor iesite in evidenta. Imi intorc capul, incercand sa privesc mana. Mana coboara pe umarul stang, pe antebrat, pana imi intalneste palma fierbinte, traspirata. Mi-o ridica si imi saruta degetul mic. Intotdeauna m-am ferit de imaginea asta de adolescenta care se lasa in voia instinctelor, care viseaza fara jena, cu nesimtire. Acum asta fac. ma simt penibil, ma simt inconstienta. Ce frumos e! Degetele de la picioare imi sunt arse de singura raza de soare care a intrat in camera. Ma ridic si deschid geamul. Astept vantul care sa-mi ridice usor parul. Nici o urma de vant. Vantul e in vacanta... Totul e incremenit.