miercuri, iunie 11

privindu-te...

Stai trantit pe pat. Am crezut ca motai doar, dar nu...dormi cat se poate de adanc. Cand m-am asezat pe scaunul de la calculator, tocmai imi ziceai ceva, pe un ton putin imbufnat, cu vocea putin ragusita de somn. Te-am ignorat, n-aveam chef sa ma cert cu tine. Apoi ai continuat sa mai mormai ceva, ca un mos care bombane pt ca nevasta, batrana si ea, a intarziat cu masa. De cateva minute ai tacut. Dormi... Ti-ai schimbat pozitia. Nu mai e pozitia aia relaxata, in care pareai atat de barbat si atat de sigur pe tine. Acum stai pe burta, cu un picior indoit, cu capul intors intr-o parte, iar la gura iti tii pumnul strans, ca un bebelus caruia ii e putin frig. Buzele de culoarea trandafirie iti sunt umflate si rasfrante oarecum catre pumnul pe care il strangi din ce in mai mult. Esti imbufnat inca... Ochii iti sunt intre-deschisi, iar sprancenele fac o bucla specifica tie numai cand esti suparat. Te porti ca un copil caruia i s-a luat jucaria preferata pe post de pedeaspa si, dupa ce a plans si a zbierat o ora intreaga a adormit cu obrajii firbinti si uzi de lacrimi si buzele umflate si rosii ... Tu n-ai lacrimi, esti doar incruntat. Acum iti musti buza de jos, nu intr-un mod senzual, dar e sigur ca te alinti. Simti ca ma uit la tine? Simti cum te sorb din priviri..? Simti cum imi bate inima numai pt ca te privesc si pt ca am ocazia sa te analizez atat de aproape? Sau dormi mult prea adanc si visezi..? Ce visezi? Ai adormit suparat pe mine si eu nici n-am sesizat pana acum...Nu te-am bagat in seama... As vrea sa-ti intind sprancele, sa nu te mai incrunti. Apoi mi-as cobori usor degetul aratator spre nasul tau stramb si in vant, ti- as desena apoi niste cerculete pe obrajii bucalati si cu mici brobonele de la soare... Ti-as pupa usor si timid lobul urechii drepte, pt ca nu vreau sa te trezesc. Fara sa-mi dau seama, o suvita din parul meu ti-ar cadea pe nas si te-ar gadila. Te-ai trezi si mai incruntat. Ti-as zambi usor si as avea o expresie de usoara vinovatie ca te-am trezit si as clipi lent. Tu ai ramane un timp incruntat si apoi ai zambi si tu, fara sa vrei, vazandu-ma pe mine. M-ai strange usor de nas, ca o mustrare. Eu mi-as culca capul pe pieptul tau. Tu te-ai juca in parul meu, tragandu-ma putin de el. N-as spune nimic, te-as lasa... Ce frumos suna, nu? Dar nu m-am apropiat deloc de tine, de fapt. Am preferat sa-mi astern dorintele aici, in loc sa ti le spun. Tu nici macar nu stii cat de mult mi-ar placea sa-ti sarut usor lobul urechii sau sa-mi las capul pe pieptul tau. Acum sforai...si tot incruntat esti...

2 comentarii:

martinica spunea...

Exista un talent in cea ce ai scris insa e unul timid.Pari nu a ascunde o buna parte din trairile tale.Poate daca ai da curs sentimentelor,poate daca le-ai lasa sa iasa cu violenta si frumusetea lor povestioara ta ar impresiona foarte tare.Poate incerci sa nu mai cenzurezi.Trairile sufeltului sunt cele mai puternice si cele mai curate.

cucu spunea...

martinica: Nu stiu daca e chiar cenzura... poate doar timiditate. Multumesc mult de sfaturi, de asta am nevoie.