Minge, curva, rahat, spirala.

Se pot spune multe. Si intotdeauna se vor spune multe.

Se poate spune ca viata e o spirala, pe care, tot invartind-o, ai impresia ca se inalta. Dar e doar o iluzie optica. Se invarte, se misca, dar nu se inalta.

Se mai poate spune ca viata e o minge- de fotbal, de tenis, de ping-pong. Marimea, de data asta, nu conteaza. O minge careia i se da un sut, de undeva, din "offside". Pentru unii, sutul e puternic, in sensul in care mingea se invarte ani, zeci de ani in sir, insa pentru altii sutul e mai slab (poate nenea care a dat sutul avea febra musculara, dupa atatea alte suturi). Si mingea asta nu face altceva decat sa se rostogoleasca. Pe drumul ei, mai trece prin cate o baltoaca, mai trece printr-un rahat (uscat sau proaspat), mai trece printre fire de iarba tinere si fragede, cateodata este si ninsa, si asa mai departe. Si sa nu uitam momentele in care se rostogoleste peste un ac ascutit sau cui ruginit. Ei, de atunci incolo incepe sa fasaie si se rostogoleste mult mai greu ca inainte. E putin flescaita. Dar nu se opreste. Nu, nu, nu se opreste. Continua sa mearga asa, sontac-sontac, pana cand, cei drept, tot aerul din ea se pierde si atunci (in sfarsit!) se opreste. Ideea e ca avand forma asta rotunda, se invarteste intotdeauna in jurul propriului ax, exista un punct chiar in mijloc, care indiferent de rahati (uscati sau proaspeti), de ace, de cuie ruginite, de fire de iarba, de gropi, de baltoci, de pietricele sacaitoare, ramane invariabil. Si acum intervine conflictul: unde trebuie sa ajunga mingea? Exista vreo poarta, vreo gaura, in care trebuie sa intre? Exista vreo strategie, vreo logica? Sau nici nu conteaza?

Da, se mai spune si ca viata e un rahat. Sincer, cred ca e prea simplu.

Si se mai spune si ca viata e o curva. Ma abtin, nu am avut de-a face cu asa ceva.