A fi sau a nu fi... "CUL"

- "Esti un "nesimporc", un NESIMTIT!"
- E, si tu acuma...
- Arunca mai repede ala ca-ti sparg capul!
- Stai, ma, putin!
- Si vezi cum arunci, poate ma nimeresti in mecla! Eu sunt gratioasa, eu sunt dansatoare, balerina, pianista...


Stateam si eu, ca omul si asteptam ceva, pierdeam timpul. M-am asezat undeva si am fost martora fragmentului asta de dialog dintre doi copilasi nevinovati de vreo 10 ani, care se jucau,aruncand cu o creatura incerta (de plus) de la unul la altul. Tin neaparat sa precizez ca personajul care zicea ca "sparge capete", are grija sa nu fie nimerita in "mecla", era o fetita cu un chip cat se poate de angelic, cu un par lung, blondut si rar, imbracata intr-o fusta mini de blugi, cu colanti negrii pe dedesubt. O gratioasa, o finuta, pana deschidea gura. Atunci se trasforma intr-o scorpie, intr-o fiara de temut. Baietelul, un "lasa-ma sa te las", un cumintel cu telefon mobil ataranat de gat si cu ochelari mai mari decat el pe nas, din spatele carora se vedeau 2 punctulete negre. Se topea de cate ori se uita la ea. In viziunea ei, un "fraier". Peste cativa ani, ea o sa fie atarnata de bratul unui macho cu muschi umflati la sala, fara creier (normal, ca nu se mai poarta) si care face cu ochiul altor domnisoare cand o tine in brate pe tipa asta "buna si blonda". El, un dork, un wierdo, un fraier, un tocilar, un "aragaz cu patru ochi, care stie biologie, citeste Cioran (cine-o fi si fraieru' ala?) si-l asculta pe "Mozzart", "ala care canta cu pianul si scrie bobite".

Fratilor, vreau sa fiu "cul"!

Tablou

Azi ai fost la lectia de pictat. Ai facut un tablou, in sfarsit. Ai pictat strada asta jegoasa pe care merg eu, cacatul de doberman in care urmeaza sa calc, fabrica de masini "smechere" pe langa care trec, gardianul care sta cu picioarele pe o masa scorojita, mananca seminte, asculta meciul cu Steaua, la radio si "citeste" o revista porno. Fetitei care trece cu trotineta pe langa mine de ce i-ai pictat geaca roz? Ar fi fost o geaca chiar interesanta. Dar...roz? Neinspirat. Nu se mai poarta. Ai pictat copacii astia foarte fain, ce-i drept. Sunt de un verde inchis, un verde obsedant, foarte contrastant cu cladirea de vis-a-vis de ei, care are o culoare foarte stearsa (cred ca ai pus prea multa apa in acuarela). Fa-ma mai frumoasa, Poti? Vezi ca soarele l-ai pictat prea puternic si razele imi intra in ochi si ma orbesc. Da' de ce ai pictat soare? E toamna! Ai pictat o gramada de frunze uscate pe jos, pe saracii copaci i-ai chelit de tot, mie mi-ai pus un palton pe mine si faci soare... Cam aiurea, nu crezi? A, si daca tot e frig, fa-mi si nasul rosu, sa stie lumea ca-s eu. Am ajuns in statie. Oamenii se misca ca niste furnici care bazaie ca niste muste enervante, prinse intre doua geamuri. Da, in tabloul tau figurinele se misca, scot sunete. Tramvaiul pleaca, prinde intre usi sacosa unei babute cu o fata blanda, dar cu o gura spurcata, un nene de langa mine imi da locul, doi tineri se cauta unul pe altul in cerul gurii. Eu sunt singura care-ti vede tabloul? Fa si tu o expozitie, sa mai vada si altii. Poate asa o sa-si dea seama ca esti. Poate asa o sa creada. Ce, vrei vreun premiu pt tabloul asta? Are multe bube, multe chestii in contradictie, culori alese aiurea, oameni care se poarta ca niste urangutani, femei care scot sunete de ciocanitoare, copii care se confunda cu niste vrabiute galagioase. E foarte bizar tabloul asta. Ma uit in sus. Ridica-mi barbia mai mult, pune-mi ochelarii pe nas, ca sa vad mai bine. Da, ce vad acum e perfect. Ai amestecat niste nuante de plumb rece, de caramida inghetata, cu un mov care are incalzi pe oricine. Superb.Sa stii ca cerul e singurul viu din tabloul asta.

Eu nu inteleg. De unde criza asta, frica asta imensa de foame? Sa nu murim de foame! Si avem burtile pline de friptuti, gratare, carne, carne si iar carne. Ulei, prajeli, multa, multa grasime. Mergi pe strada si vezi barbati sexy cu tricouri mulate, ridicate senzual deasupra burtilor, care se scarpina intre dinti cu unghiile netaiate. In timpul asta,cu cealalta mana, se mangaie, evident, pe "burtica", de parca ar avea acolo un bebelus, ceva foarte important care trebuie alintat frecvent. de cand a devenit mancarea subiect national, discutat zilnic, in metrou, in tramvai, pe wc, la telefon, peste tot? Sunt oameni care nu mai au alta bucurie, alta grija. Ce conteaza daca eu azi am avut un concert sau daca in lume se intampla lucruri fenomenale? Friptura cu mult sos nu e pe masa? atunci ce sa mai conteze? Devin irascibili, dau cu pumnul in masa, urla! Oamenii cei mai dragi mie, cei mai blanzi oameni, alaturi de care am amintiri calde, devin adevarate bestii cand vine vorba de mancare. Animale. Fiare. In fata mancarii se produce o metamorfoza totala. Zambetul cald, blajin, li se tranforma in rictus, in ranjet sadic, dintii ca niste perle in colti plini de sange. Ochii lucesc ciudat, ca a unei fiare in fata pradei. Ca niste insetati in desert. Unde sunt adevaratele placeri? Care sunt adevaratele placeri? Unde le-am pierdut? In muntii de mancare, de fripturi, de carne.

As da orice sa te mai simt. As da orice sa-mi mai creez imagini eronate despre tine, sa-ti dau nume, sa te regasesc in cele mai bizare momente, invadandu-mi creierul. Erau momente in care pur si simplu te simteam atat de puternic, ca o lacrima imi aluneca rapid din ochi, ca si cum ar fi stat pe bordura ochiului pana atunci, ca un inotator pe trambulina, gata sa sara in orice moment. Mi-e dor sa dau vina pe tine pentru tot, sa te urasc in unele momente, sa te caut ca o dementa, ca o dependenta. Mi-e dor sa te invoc, sa te strig, sa ma agat de picioarele tale ca un prunc de picioarele tatalui. Mi-e dor sa urlu. Sa plang. Sa ma abandonez.