E asa placut sa nu gandesti... Stau in pat si citesc o carte usoara, de vacanta. In camera e caldura sufocanta, o atmosfera de necilntire, de zacut. As putea sa ma ridic si sa deschid geamul. O adiere ar intra timida si mi-ar racori degetele de la picioare, apoi ar urca catre genunchi. M-ar racori. Dupa un timp genunchii mi-ar ingheta. Nu ma ridic. Stau asa bine, mi-am gasit pozitia perfecta. Nu ma deranjeaza nimic, nimic nu e in neregula, totul e la locul lui. Ascult muzica franceza, cantata de o femeie cu o voce nesemnificativa, banala, placuta. Incet-incet intru in atmosfera cartii. Sunt Cecile, adolscenta care se simte bine in nesimtirea si-n ignoranta ei, care se vrea dura si plina de ura, desi lucrurile astea nu se gasesc deloc in ea. Sunt indragostita de un francez frumos, care-mi sopteste tot felul de cuvinte mediocre, de baiat care vrea sa atraga o pustoaica. Intotdeauna am urat cuvintele astea, care se vor mari, importante, dar care imi par atat de false... Acum imi plac. Imi place limba in care sunt spuse. Nici nu le inteleg. Ascult doar accentele acelea senzuale, "r"-ul acela accentuat si tipator, care te zgarie putin, timid, senzual. Accentele frantuzesti sunt ca o mica zgarietura sau muscatura pe gat, facuta dintr-un exces de afectiune, de voluptate. Sunt pe o plaja goala, nisipul fierbinte ma arde si ma zgarie pe spate. Marea e atat de calma si de nemiscata, e incremenita. N-am chef de gandit. Din cauza asta, simt un usor sentiment de vinovatie. Il trec repede cu vederea. Aud tot felul de soapte in urechea dreapta. O respiratie lenesa ma gadila sub ureche. Tot felul de cuvinte penibile, dar magulitoare... Un miros de cafea danseaza pe langa nasul meu, il ademeneste ca o ispita, ca o femeie senzuala, nu prea tanara, cu multa experienta, care se joaca cu mintea unui pustan, fara sa fie vulgara. O mana puternica imi aluneca pe gat, de-a lungul venelor iesite in evidenta. Imi intorc capul, incercand sa privesc mana. Mana coboara pe umarul stang, pe antebrat, pana imi intalneste palma fierbinte, traspirata. Mi-o ridica si imi saruta degetul mic. Intotdeauna m-am ferit de imaginea asta de adolescenta care se lasa in voia instinctelor, care viseaza fara jena, cu nesimtire. Acum asta fac. ma simt penibil, ma simt inconstienta. Ce frumos e! Degetele de la picioare imi sunt arse de singura raza de soare care a intrat in camera. Ma ridic si deschid geamul. Astept vantul care sa-mi ridice usor parul. Nici o urma de vant. Vantul e in vacanta... Totul e incremenit.

Gol

Nu mai am organe. Toate organele mele, toate vibratiile din corpul meu, toate zvacnirile firesti ale unui corp normal, mi s-au strans in gat. Sangele tot imi zvacneste in cap, in urechi. In locul stomacului am un foarte mare Gol. E un Gol care ma sperie, ma face sa tremur, un Gol care ma umple. Picioarele nu-mi mai raspund la comenzi. Vreau sa-mi misc degetul mare de la picior...mi-e imposibil. Simt ca picioarele mele sunt de guma, si acum se prefac intr-un oaresce lichid si se scurg. Ma asez mai bine. Vreau sa-mi dau senzual parul pe spate. Nu pot sa-mi ridic mana. Respir foarte repede si foarte sacadat, pentru ca nu pot sa iau aer. Ma sufoc? Clipesc foarte des, pentru ca mi se incetoseaza privirea. Incerc sa vad ceva clar. Iti vad umbra, forma corpului. Ai niste arcuiri foarte slefuite. Dai din maini intr-o coregrafie perfecta, cu niste miscari rotunde, arcuite. Parca desenezi ceva in aer. Incerc sa vad ce... Poate imi adresezi ceva mie... Nu, cred ca gesticulezi doar. Ai niste buze mari, voluptoase. Observ ca se misca lenes, probabil explici un concept abstract, numai de tine stiut pana acum si articulezi bine cuvintele. Sau poate descrii o scena de dragoste. Oricum, cuvintele pe care le spui trebuie sa fie foarte importante pt tine. Probabil iti amintesc de ceva, o dragoste stinsa acum, dar foarte intensa atunci. Si tu ai un Gol in stomac. Si tie iti bate inima in gat. Ti s-au uscat buzele si acum iti vine greu sa mai articulezi cuvintele, pentru ca ti se lipesc buzele. Gura ti s-a uscat, incepi sa tremuri si tu. Poate ai observat ca ma uit la tine. Niste brobonele de sudoare ti-au aparut pe frunte. Vrei sa te stergi. Incerci sa-ti ridici mana si nu poti. O simti grea, parca e o haltera imensa pe care trebuie s-o ridici si evident, nu poti. Mai incerci o data, dar reusesti sa-ti ridici doar degetul mic, putin. Incerci sa te asezi usor pe un scaun, dar te prabusesti, iar picioarele iti raman intr-o pozitie nefireasca, necontrolata. Da, si tu te uiti la mine. Observi ca am aceleasi simptome? Observi ca tremur? Simti ca am acelasi Gol? Ma simt bolnava. Ma simt complet neputincioasa. Sunt speriata. Dintii imi tremura si ma musc din greseala de limba. Imi musc si buzele, dar nu simt daca ma doare. Nu ma doare. Simt un gust de sange in gura. Palmele imi sunt ude, o picatura de sudoare se prelinge pe palma, coboara usor catre degetul inelar. Il strabate, iar apoi cade pe picior. Ma gadila... Incep sa-mi misc usor degetele de la picioare. Apoi realizez ca-mi pot misa si genunchii. Ma ridic, mainile imi sunt in continuare de guma, mi se balangane pe langa corp. Ma indrept ca teleghidata spre tine,dar nu vad pe unde calc. Nu simt pamantul, nu simt nimic tare sub picioare.
Totul e o ceata in jurul meu, gura imi tremura in continuare. Nu te vad bine, vad doar ca stai prabusit pe jos. Iti vad doar contururile corpului, si sclipirile ochilor. Acolo ma indrept. Vin, imi maresc ritmul mersului. Ajung in fata ta, tu-ti dezlipesti picioarele de pe podea, fundul de pe scaun si te ridici brusc in fata mea ca un munte. Ramai asa. Esti mai inalt ca mine. Imi ridic capul spre tine. Iti deschizi gura parca in reluare. Buzele uscate ti se dezlipesc una de alta, tusesti usor si spui : "In sfarsit..."

privindu-te...

Stai trantit pe pat. Am crezut ca motai doar, dar nu...dormi cat se poate de adanc. Cand m-am asezat pe scaunul de la calculator, tocmai imi ziceai ceva, pe un ton putin imbufnat, cu vocea putin ragusita de somn. Te-am ignorat, n-aveam chef sa ma cert cu tine. Apoi ai continuat sa mai mormai ceva, ca un mos care bombane pt ca nevasta, batrana si ea, a intarziat cu masa. De cateva minute ai tacut. Dormi... Ti-ai schimbat pozitia. Nu mai e pozitia aia relaxata, in care pareai atat de barbat si atat de sigur pe tine. Acum stai pe burta, cu un picior indoit, cu capul intors intr-o parte, iar la gura iti tii pumnul strans, ca un bebelus caruia ii e putin frig. Buzele de culoarea trandafirie iti sunt umflate si rasfrante oarecum catre pumnul pe care il strangi din ce in mai mult. Esti imbufnat inca... Ochii iti sunt intre-deschisi, iar sprancenele fac o bucla specifica tie numai cand esti suparat. Te porti ca un copil caruia i s-a luat jucaria preferata pe post de pedeaspa si, dupa ce a plans si a zbierat o ora intreaga a adormit cu obrajii firbinti si uzi de lacrimi si buzele umflate si rosii ... Tu n-ai lacrimi, esti doar incruntat. Acum iti musti buza de jos, nu intr-un mod senzual, dar e sigur ca te alinti. Simti ca ma uit la tine? Simti cum te sorb din priviri..? Simti cum imi bate inima numai pt ca te privesc si pt ca am ocazia sa te analizez atat de aproape? Sau dormi mult prea adanc si visezi..? Ce visezi? Ai adormit suparat pe mine si eu nici n-am sesizat pana acum...Nu te-am bagat in seama... As vrea sa-ti intind sprancele, sa nu te mai incrunti. Apoi mi-as cobori usor degetul aratator spre nasul tau stramb si in vant, ti- as desena apoi niste cerculete pe obrajii bucalati si cu mici brobonele de la soare... Ti-as pupa usor si timid lobul urechii drepte, pt ca nu vreau sa te trezesc. Fara sa-mi dau seama, o suvita din parul meu ti-ar cadea pe nas si te-ar gadila. Te-ai trezi si mai incruntat. Ti-as zambi usor si as avea o expresie de usoara vinovatie ca te-am trezit si as clipi lent. Tu ai ramane un timp incruntat si apoi ai zambi si tu, fara sa vrei, vazandu-ma pe mine. M-ai strange usor de nas, ca o mustrare. Eu mi-as culca capul pe pieptul tau. Tu te-ai juca in parul meu, tragandu-ma putin de el. N-as spune nimic, te-as lasa... Ce frumos suna, nu? Dar nu m-am apropiat deloc de tine, de fapt. Am preferat sa-mi astern dorintele aici, in loc sa ti le spun. Tu nici macar nu stii cat de mult mi-ar placea sa-ti sarut usor lobul urechii sau sa-mi las capul pe pieptul tau. Acum sforai...si tot incruntat esti...