- Auzi ca nu poti trai din Frumos!
- Cum nu pot trai? Dar din ce pot trai? Ce sa traiesc?
- Nu poti sa traiesti din Frumos, nu poti sa-ti duci traiul numai din Frumos, ce nu intelegi?
- Nu pot trai din Frumos, zici? Dar din Urat pot? Ca atunci fac pact cu partea cealalta. Poate semnez un contract, ceva. Crezi ca el imi da ceva garantii? Ar trebui, din moment ce facem un pact. Asta inseamna pact, nu? Eu dau ceva, el da ceva. Dar tot n-am inteles. Unde sa-mi duc traiul?
- Esti imposibila. Viata ta, femeie! Nu poti sa te hranesti cu Frumusete, cu iubire, cu arta, cu creatii. Asta zice ea, nu eu. Eu n-am nici o parere. Si totusi, parca are cumva dreptate.
- Dar eu nu mananc Frumos. Mananc Sanatos, prefer asa. Mananc ca tot omul. SI vezi... s-ar putea sa faci o confuzie. A trai nu e acealasi lucru cu a supravietui. Eu supravietuiesc din mancare, apa, somn, pipi, cafea, si asa mai departe si traiesc din alte lucruri.
- Vorbesti in dodii, aberezi. E foarte enervant pentru cei din jur, sa stii.
- Stiu. Si din asta traiesc. Uite: sa zicem ca as putea sa supravietuiesc o viata intreaga mancand numai budinca cu branza, fara sare, facuta de maica-mea, si cu cateva pahare de apa pe zi (referindu-ma numai la stomac), de acord? Dar fara privirea ta din momentul asta, fara aerul tau usor enervat, iritat, dar totodata curios si fascinat n-as putea sa traiesc. As supravietui numai, as fi vie. Fizic. Dar in rest... ca un ou incondeiat, pictat cu maiestrie, dar gol pe interior.
- Si eu? Eu traiesc? Sau supravietuiesc?
- Pai a trai include si a supravietui. Nu sunt atat de absurda (unii ar zice evoluata) incat sa pot trai cu aer, lumina, sau mai stiu eu ce. Nu, tata, eu vreau sa ma bucur de clatitele mele cu ciocolata, de la care stiu ca mi se face rau, sa ma bucur de cafeaua asta, care-mi "dauneaza sanatatii" si (de ce nu?) de tigarile care-mi fac dintii, plamanii, etc, praf.
- Inteleg. Cred. Da' n-ai spus nimic nou. Toti oamenii supravietuiesc. Si traiesc, nu?
- Nu. In primul rand, nu toti supravietuiesc. Mai si mor. Si inca des. Si de trait... nu stiu cati traiesc. Nici n-au cum sa traiasca toti. Nu stiu daca e indeajuns de multa viata pentru toti. Asta nu stiu eu. Depinde de sefu', intelegi? Trebuie sa negociezi. Sau sa-i fortezi mana... Am deviat putin de la subiect. In orice caz, sunt sigura ca azi am trait cel putin 10 minute, aberand cu tine si observandu-te cum joci teatru cand spui ca urasti sa aberezi, ca-ti pierzi timpul. Stii ce ma fascineaza la tine? Sunt sigura ca n-ar trebui sa-ti zic, ar fi mai misterios sa tin pentru mine asta, dar nu ma pot abtine. Ma fascineaza Contradictia. Esti impartit in doua, ca Berlinul de alta data. O parte gri, comunista, o parte care nu vrea sa piarda timpul cu aberatii si una viu colorata, cu ochii larg deschisi, dar nu ca sa vada, ci ca sa viseze. Numai ca la tine nu exista un zid care sa le desparta. La tine toate contrastele danseaza intre ele, se intrepatrund. Sprancenele tale groase, figura ta aspra, dura, e foarte blanda, de fapt. La tine, Uratul imbratiseaza Frumosul, il ascunde sub haina lui groasa, mare, densa, ca cea a unui cioban. La tine pana si Grotescul e gingas. Esti un sarpe. Dar asfaltul pe care iti tarai corpul lipicios, vascos, uleios se transforma in nisip fin si sclipitor, ca zaharul pudra, dupa ce treci tu. Asa ca da, are dreptate tanti care a zis ca nu poti trai numai din Frumos.
- "Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
- Exact. Incepi sa intelegi...
