miercuri, septembrie 29

... si alte zile.

... discutam cu cineva si ma simteam ca un casetofon. Aveam o caseta pe care o derulam, fara sa gandesc deloc ce zic. Ba mai mult, caseta nu-mi apartinea catusi de putin.
Ce sa mai zic de zilele in care ma intalneam cu persoane dragi, asa zis "apropiate" si nu puteam nicidecum sa ies din bula mea transparenta (dar existenta) si sa comunic cat de cat cu ei. Aveam senzatia ca eu sau ei apartinem altei povesti. Ca si cum Alba-ca-Zapada avea 3 iezi, in loc de 7 pitici.
Apoi, erau bine-cunoscutele zile in care n-aveam chef decat sa plang. Numai ca n-aveam motiv. Nu-i nimic, inventam unul. Asadar, la inceput, plansul era putin regizat, lucrat. Dar cu cat plangeam mai mult, cu atat el devenea mai real si mai sfasietor. Asa de real, ca nu-l mai puteam opri nicidecum.
Si mai erau...

luni, septembrie 27

Zile si zile...


Imi placea sa stau in fata ecranului de la calculator, ore in sir si sa-mi smulg particica aia fina de piele, de la mijlocul buzei de sus. Faceam asta pana ma usturau ochii si simteam gustul de fier al sangelui meu roz si rece.
Alteori imi placea sa stau pe canapeaua stricata de atatea funduri, cu o carte in fata, din care nu citeam si sa-mi imaginez ori ca maine-poimaine voi afla ca sunt de vita nobila, ori ca bunicul meu se va intoarce De Unde E si imi va spune, fata-n-fata, cat e de mandru de mine, ori ca ce scriam va ajunge la un moment dat in mainile unui nene cu pretentii de intelectual, care, fumand isteric dintr-o tigara, va zice: "Da domne', fata asta avea ceva in cap, da' nu inteleg ce."
In unele zile ma simteam romantica, filozofica. Atunci mergeam in parc, ma asezam pe o banca si ma muscam de partea mai dolofana o palmei, pana imi lasam urma. Nu ma muscam pana la sange, ca n-aveam curaj.
In alte zile ma simteam superioara celorlalti, stapana pe orice situatie, inteleapta. In zilele alea imi certam cainele si pisica.
Alteori ma simteam asa de mediocra si urata, ca in drumul spre WC, trecand pe langa oglinda proaspat curatata, imi intorceam capul in dreapta, ca nu cumva sa ma vad.
Si mai erau si zile in care...

vineri, septembrie 24

"Simti ca si cum ai intra intr-un loc calduros, slab luminat si te-ai aseza intr-o canapea moale, in timp ce aerul de afara e rece si arid." Se trezi scrasnindu-si dintii, cu o durere slaba, dar teribil de agasanta, in partea dreapta a capului, repetandu-si in minte fraza asta. Nu putea sa-si aminteasca unde a auzit-o si de ce dumnezeu si-o repeta. Inima ii batea puternic si perfect ritmic in perna. Capul ii era deasupra pernei, mana dreapta complet amortita si-o tinea intre picioare intr-o pozitie complet nefireasca, iar picioarele intr-o pozitie de semi-broasca. Era atat de nervoasa, incat se gandea cum si pe cine exact ar putea sa omoare. Cainele din curte poate. Cu facaletul. Oare avea asa ceva in casa? Sau vecinul care-si repara casa. Cu o teava. "Nu, baltag n-am de unde gasi." In timp ce se gandea cum ar fi cel mai potrivit sa ucida pe cineva si cum ar avea cea mai mare satisfactie, isi dadu seama ca i se prelinge ceva pe fata, langa buze. Se uita pe cearceaf si vazu o pata minscula, rozalie. Isi muscase limba. "O parere dezaprobatoare din partea unei persoane ca tine nu poate decat sa ma faca sa ma simt mai bine. Lumea nu e o mireasa cu volane imaculate, zulufi dati cu ceara si zambet perfect. Suntem, in majoritatea timpului, numai niste bucati de carne. Tu ar trebui sa stii cel mai bine asta." Sigur, nu avusese curajul (inca) sa-i spuna asta tipei aleia care vorbea tot timpul tare si care se lua de ea de cate ori putea. Dar de ce sa coboare pana in curte cand putea sa omoare cainele din casa? Cainele pe care, dealtfel, in adora si pe care il crescuse de cand arata ca o jucarie cu baterii- mica, dragalasa si stricata. Nu prea mai conta in momentul asta. Putea sa-i faca cateva rani si ei. Gata, s-a hotarat: se va da jos din pat, isi va freca fara de vreo 6 ori, frenetic, se va duce la baie, va vedea vreo 3 picaturi de pipi pe WC, va urla mut in maneca de la pijama, isi va spala fata sperand ca apa va ameliora situatia (nu avea sa fie asa, desigur) si se va duce la masa, va zambi frumos la parinti si se va preface ca a dormit excelent si ca se bucura sa-i vada.

"Simti ca si cum ai intra intr-un loc calduros, slab luminat si te-ai aseza intr-o canapea moale, in timp ce aerul de afara e rece si arid."